Supă de pui

Aici nu-i vorba despre vreo supă de pui pentru suflet ci de aia pentru burtă, burtică, stomăcel, stomac, burdihan sau cum i-o mai zice.

De fapt, are legătură cu popularele (alea cu roşu, negru şi alb) şi-aşa mi-am amintit că mai am nişte lucruri şi lucrări, unele doar în alb, şi, căutând o poză cu, am găsit poze de-astea, numai imagine şi miros ioc, da-s bune şi-aşa, ilustrează foarte bine conceptul meu de supă. Supă de pui. Clară, adică. Adică, limpede. De fapt şi supa e tot ca o poveste şi eventual ne poate chiar aminti de copilărie, de ce nu, li s-a întâmplat multora.

Deşi-i adevărat, ar fi cam prea mult spus că tot eu am făcut şi supa şi dantela, care şi ea-i ca o poveste, numai că povestită c-un alt ac, şi-i în alb, fireşte, cu stele cu tot, adică nu-s stele verzi pe dantela aia ci-s stele albe. Povestea cu stelele e veche şi ea, din vremurile unui s: sesiune, strofocare şi altele asemenea (precum sacrificii, strămutări).

.