Istorisirea cu ceaţa de pe (lungu-i) drumu' Clujului a rămas în... ceaţă, deocamdată - da' poa' c-o s-o spun pân' la capăt, cândva.
Da' dacă am trecut iar pe-acolo am mai făcut o poză, tot în locu' cu pricina, acum fără râpe, lucrările-s terminate.
De data asta am 'nimerit-o' aşa
Ceaţa era la locul ei, chit că de data asta era în miezul zilei
Drumul, în urmă-ne
Problema noastră era relativ simplă: am pornit din 'B' şi aveam de ajuns în 'C' trecând prin 'A' şi printr-un alt 'C'.
La pornire din B aveam o situaţie meteo cam aşa
şi lăsam dealurile de lângă munţii noştri, ca s-ajungem la dealurile de lângă munţii lor, care de fapt tot ai noştri sunt. (L.E./completare: şi 'aur poartă').
La trecerea prin alt 'C' am nimerit traseu pe la una dintre cozile calului (mi-amintesc că mi s-a făcut instructajul, în urmă cu ani, cum că în Cluj sunt două cozi de cal: coada calului din centru şi coada calului din Piaţa Mihai Viteazu... cică instructaj, eu deja cunoşteam oraşul, chiar şi unele expresii de coloratură locală) şi-am apucat să prind prin ploaie atât cât se vede
La plăcinte, înainte! Am ajuns!
Imaginea promiţătoare e făcută în ziua a doua pentru că-n momentul sosirii ploua torenţial iar apa curgea râu pe stradă
de ne-ar fi trebuit o barcă dar n-aveam decât asta
iar cerul nu se mai hotăra
Pe traseu am făcut puţine poze, ploua, maşina avea viteză, fereastra nu era tocmai curată. Într-un loc am văzut baloţii ăştia, stăteau acolo aşa, ca trovanţii
Şi, desigur, evident, am văzut reclama la bilete de avion că doar cum era să n-o văd.
.
