Mâncare!

Cum s-ar zice, multă papară am mâncat din cauza ilustraţiilor ăstora! 

Pe cont propriu dar mai ales cu ajutoare (verişoare/verişori ce veneau să-mpartă cu mine casa bunicilor dar şi unii copii de prin vecini) n-am ratat ocaziile de-a aduce-n realitate ceea ce vedeam în cărţi iar partea asta, cu piticii la masă, e un exemplu memorabil. 

Paginile astea generau o activitate perpetuă, nici mâncare nu ne trebuia, asta în fericitul caz că eram pe-aproape de casă. Eram în stare să numărăm ba piticii ("dar nu-i mai numărăm, ştim că-s şapte"; "dar dacă o fi-ntârziat vreun pitic la masă"; "vezi să nu-ntârzii tu, că rămâi fără, ţi-a spus maică-ta când te-a lăsat să vii să te joci la noi"), ba scaunele (să vedem dacă are scăunel fiecare), ba perechile de încălţări (aici începeau discuţiile savante despre modele şi mărci - şi-n cazurile grave, începeau laudele). 

În zilele mai "creative" trebuia să analizăm cuptoarele de prin vecini (bunicii n-aveau), să vedem dacă bolta e arcuită la fel sau dacă e mai bine spre dreapta ori spre stânga să se deschidă uşa cuptorului (inginerii, nu glume!). Veneau apoi zilele, cele mai multe, de altfel, în care găteam. Găteam de toate, nu scăpa nimic: nisip, lut, piatră, cioburi, frunze, muguri şi crenguţe, beţe, beţişoare, petale, tulpini, apă. La toate astea se-adăugau multe tehnici şi tehnologii şi, dacă noi ajungeam la consens în anume privinţe, şi piticilor ar fi trebuit să le placă mâncarea! Just!

Dacă vorbim despre cuptoare, trebuie spus şi cum ne strecuram târâş înăuntru şi mai apoi ne duceam la vale să ne spălăm iar cu apa aia rece mai mult întindeam funinginea pe noi şi pe nepreţuitele şi zdrenţuitele noastre haine, dar nu conta, noi ne spălam totuşi, ca să nu ştie Bunica!

A, dusul la vale însemna, de cele mai multe ori, rostogolit prin iarbă, "de-a dura". Valea era aproape, trebuia doar să ajungem cumva în capătul grădinii şi ajungeam acolo de cele mai multe ori cu balanţa "pe plus": plus de verzeală pe haine, plus de zgârieturi, plus de haine sfâşiate, plus de frunze de măcriş mâncate (era concurs: cine găseşte mai multe, cine mănâncă mai multe, cine are burtica mai rezistentă - la partea cu rezistenţa se adăugau toate celelalte adică petale, tulpini, rădăcini, ierburi, frunze şi poame, verzi sau coapte - absolut tot ce era-n grădina aia n-a scăpat ne-degustat, coaja de pe pomi inclusă fiind şi ea).

.