Înc-o poveste

Iaca, îi veni şi ei rândul, e ş-asta o poveste, ar fi ea mai lunguţă-aşa dar am scurtat-o pentru că am de recuperat, partea aia cu urări, salutări - la vremea potrivită aş fi salutat eu numai că nu se putea, deci, mai bine mai târziu decât deloc!

Ziceam ceva despre-o comoară. Comoara 

("- Ce eşti tu pentru Bunica şi Bunicul?" / "- O 'cumpete şi-o comoară!") 

s-a văzut şi se vede bine, aşa că, pe principiul "comoară la comoară trage", am făcut bine de-am scos la lumină înc-o comoară, de cărţi, de data asta. Aşadar, am hotărât să-i dau şi cărţile mele de colorat şi cu poveşti, cele de-acu' j-de ani, care-au supravieţuit cumva deselor mutări şi strămutări, inundaţii şi alte cele.

Poate că unora nu le-o fi la-ndemână dac-o să public fotocopii, însă n-am ocolit nici autor, nici editură, deci nu văd care-ar fi problema. Vreau să cred că, dacă la vremea respectivă ar fi existat internetul, acei autori l-ar fi folosit - iar dacă eu acum le sporesc lor vizibilitatea cred că nu le fac un deserviciu! Dacă mai zic şi că apreciez foarte mult cărticelele chiar şi-acum, nu mai vorbesc cât le-am apreciat la vremea cuvenită (hi-hi, "urme" ale aprecierilor mele de-atunci, aprecieri mai mult sau mai puţin colorate, stau mărturie şi pe diverse pagini dar şi pe coperte - ce mai, coloram şi "scriam" pe unde-apucam!) cred că e limpede că intenţia e bună!

Sper să se bucure şi alţi copilaşi de cele câteva cadre pe care-am reuşit să le fac în grabă, cu micuţa "cutiuţă".

Nici nu ştiu cu ce-ar fi nimerit să-ncep... poate, cu cărticica despre "Aventurile lui Aşchiuţă"? Sau, cu "Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici"? Sau, poate, cu preferata mea, aia de nu mai are copertă, deci nu (mai) ştiu cine-a scris-o?

Mai văd eu...