Pagini de postari

duminică, 15 ianuarie 2012

Chiar că Albă

Iată cum s-au rânduit toate: i-a venit şi cărţii acesteia rândul (şi-a-nceput, de ieri, să cadă, nu un fulg ci o grămadă! Ninge pe-aici de suntem aproape-nzăpeziţi...)





Cartea asta-mi plăcea şi-o răsfoiam iar şi iar şi ascultam cum îmi povestea (Bunica? Bunicul?). Apoi, ca multe alte lucruri, cartea a dispărut şi mulţi ani n-am mai ştiut nimic de ea. Am regăsit-o, mică, fragilă, cu foile-ndoite, pline de praf, împreună cu alte cele, într-un loc ciudat.



.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

____________